Am fost şi noi odată…

Aveam vreo 7 ani cand Romania intalnea la Campionatul Mondial, disputat in Franta, reprezentativa Angliei ce ii avea in componenta pe Beckham, Owen, Adams, Seaman, Campbell, Le Saux, Scholes, Shearer si alte vedete venite la Toulouse sa bata nationala lui Hagi, dar nu a fost sa fie asa pentru ca tricolorii nostri au reusit inca o data o victorie frumoasa semnata in minutele de prelungire de golul lui Dan Petrescu.

De ce e atat de special pentru mine acest meci? Raspunsul e simplu:  a fost meciul cand tata s-a gandit ca ar fi bine sa imi explice cu ce se mananca fotbalul si cum sta treaba cu asezarea in teren si alte chestii pe care mama si sormea nu o sa le inteleaga niciodata.

S-a chinuit tata tot meciul sa-mi explice ca fundasi opresc fazele de atac ale adversarilor, ca portarul are voie sa puna mana pe minge, ca atacanti sunt cei care dau goluri sau ca mijlocasi sunt cei care dau pase de gol atacantilor.

Apoi a continuat cu asezarea Romaniei in teren: Stelea- portar; Popescu, Filipescu, Ciobotariu si Petrescu fundasi; Galca, Gabi Popescu, Hagi si Munteanu mijlocasi; Ilie si Moldovan-atacanti. Atentia cu care l-am urmarit pe tata s-a vazut in minutul 92 cand Dan Petrescu, dintr-o pozitie de atacant, reuseste golul victorie.

A urmat cea mai comica si  frumoasa amintire a mea despre un meci de fotbal:  tata striga in gura mare gol, mama de la bucatarie repede cu clatitele sa strige si ea gol,  sormea era pe jos  striga si ea gol,  iar eu de pe scaunelul meu  ma ridic si intreb:  Dan Petrescu asta nu era fundas?  De ce a dat gol?  Tata impreuna cu mama si sora mea au inceput evident sa rada si sa-mi explice ca nu mai conteaza cine a dat gol, important e ca a castigat Romania.

A fost momentul in care fotbalul a devenit pentru mine un mod de viata si nu am cum sa uit ca toti baietii  ne doream sa ajungem ca Hagi sau Popescu. In ziua de astazi nu prea mai vad ca cine sa vrei sa ajungi? Lipsa unor modele si gradul scazut de interes fata de sport face ca numarul de practicanti sa scada semnificativ fata de acele vremuri.

Voi ce parere aveti despre situatia sportului in Romania? Mai are sportul vreo sansa in fata calculatorului si a altor tentatii ale societatii contemporane?

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *